CANONUL MARE al Sfântului Pãrintelui nostru Andrei Criteanul Ierusalimiteanul

.Canonul cel Mare al Sf. Andrei Criteanul, care se citeste in perioada Postului Mare, reprezintă una dintre treptele pocaintei ce conduc spre Ziua Învierii lui Iisus Hristos.

Sfântul Andrei Criteanul s-a născut în jurul anului 660, în localitatea Damasc, din părinţi iubitori de Dumnezeu, Gheorghe şi Grigoria. Tradiţia ne spune că până la vârsta de 7 ani a fost mut, iar darul vorbirii l-a primit atunci când s-a împărtăşit pentru prima oară cu Dumnezeieştile Taine.

Studiile şi le-a realizat în localitatea natală, făcându-se „îndrăgitor fierbinte al adevărului şi al dumnezeieştii înţelepciuni”. La vârsta de 14-15 ani, după vizita făcută la Locurile Sfinte , cere părinţilor să-l afierosească Domnului. Astfel, de tânăr Sfântul Andrei va fi îmbrăcat în chipul monahicesc la mânăstirea Sfântului Sava, de lângă Ierusalim şi apoi la Sfânta Înviere. Se pare că aici şi-ar fi redactat cea mai mare parte a operei sale, inclusiv opera sa fundamentală Canonul cel Mare.Tot aici la Ierusalim, va fi ales de către Teodor secretar pe lângă locţiitorul scaunului patriarhal , lăsându-i-se apoi în grijă copiii orfani. Prin adâncirea vieţii sale duhovniceşti, prin cultura teologică, prin darurile sale speciale şi prin faptul că va deveni reprezentativ în Ierusalim, el va purta denumirea de „Ierusalimiteanul”.

CANONUL MARE al Sfântului Pãrintelui nostru Andrei Criteanul Ierusalimiteanul

Canonul Mare a fost compus de Sfantul Andrei Criteanul, monah de la Sfantul Sava devenit, dupa o sedere la Constantinopol, arhiepiscop al Cretei. Acesta, fiind antrenat pentru un moment in erezia monotelita de catre imparatul monotelit Philipikos, fara sa fi fost totusi un partizan fervent ai ei, a revenit la credinta ortodoxa, si acest Canon de pocainta, redactat la sfarsitul vietii sale, ar fi dupa unii autori expresia experientei sale personale a caderii in pacat si a intoarcerii. In acest fel, el poate fi cinstit drept “mistagogul caintei” care-i conduce in mod sigur pe credinciosi pe calea pe care a strabatut-o el insusi.

Sfantul Andrei Criteanul a lasat si omilii, printre cele mai frumoase ale genului bizantin, arta sa oratorica exprimandu-se si in compozitia imnografica, unde a fost unul din primii autori de canoane poetice.

Canonul Sf.Andrei Criteanul

Seminar informativ:STOP Violentei in Familie

La data de 7 martie, voluntarii Centrul de Drept Causeni  ,in parteneriat cu Fundatia pentru Sanatatea Familiei si Dezvoltarea Comunitara  au desfasurat seminare informative in doua localitati a Moldovei ,in raionul Briceni (s.Beleavinti) si in raionul Riscani (s.Recea).Cele mai abordate teme au fost cu cu referire la violenta domestica, si sa pus baza faptului ca nu trebuie sa fim INDIFERENTI  de cei din jur …fie vecin,fie un simplu trecator sau un strain

Postul Invierii Domnului

Anul acesta, Postul Paştilor, Păresimile sau Patruzecimea, adică postul dinaintea Învierii Domnului începe luni, 7 martie, după Duminica Lăsatului sec de brânză sau a Izgonirii lui Adam din Rai. El este cel mai lung şi mai aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe; de aceea, în popor e numit, în general, Postul Mare sau Postul prin excelenţă. El a fost orânduit de Biserică pentru cuviincioasa pregătire a catehumenilor de odinioară, care urmau să primească Botezul la Paşti şi ca un mijloc de pregătire sufletească a credincioşilor pentru întâmpinarea cu vrednicie a comemorării Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos; totodată ne aduce aminte de postul de patruzeci de zile ţinut de Mântuitorul Iisus Hristos înainte de începerea activităţii Sale Mesianice (Luca 4, 1-2), de unde i s-a dat şi denumirea de Păresimi sau Patruzecime.

În general, Sfinţii Părinţi şi scriitori bisericeşti privesc acest post ca o instituţie de origine apostolică. Începând de pe la sfârşitul secolului al III-lea înainte, Postul cel Mare a fost împărţit în două perioade distincte, cu numiri diferite: Postul Păresimilor (Patruzecimii) sau postul prepascal, care ţinea până la Duminica Floriilor, având o durată variabilă, şi Postul Paştilor (postul pascal), care ţine o săptămână, adică din Duminica Floriilor până la cea a Învierii, fiind foarte aspru. Abia în secolul al IV-lea, mai precis după uniformizarea datei Paştilor, hotărâtă la Sinodul I Ecumenic (325), Biserica de Răsărit (Constantinopol) a adoptat definitiv vechea practică, de origine antiohiană, a postului de şapte săptămâni, durată pe care o are şi astăzi. În prima săptămână din Postul Paştilor, zilele de luni şi marţi sunt zile aliturgice, fiind zile de post cu ajunare deplină. Sfinţii Părinţi au rânduit ca această primă săptămână a postului să fie păzită cu cea mai mare rigoare posibilă. Mulţi monahi şi mulţi creştini îmbunătăţiţi rămân fără să mănânce nimic până vineri. Creştinii rânduiesc ca această primă săptămână a postului lor să fie păzită cu tărie şi o socotesc drept cea mai curată printre toate celelalte zile ale Postului Mare. Din acest motiv, această săptămână era numită „Săptămâna curată“ pentru a arăta că felul în care trebuie să fie păzită trebuie să fie model pentru toate celelalte săptămâni ale Postului Mare.

De asemenea, Vinerea Patimilor este zi aliturgică deoarece ea este o zi de întristare şi de post, pentru că în această zi a fost răstignit şi îngropat Domnul nostru Iisus Hristos. În această zi nu se săvârşeşte liturghie din două motive: în primul rând pentru că Sfânta Liturghie este o taină pascală, o zi de bucurie, o zi în care credincioşii sunt chemaţi la prăznuire şi din acest motiv săvârşirea ei este nepotrivită cu zilele de post; în al doilea rând, amintirea pătimirii Domnului nostru Iisus Hristos, petrecută în această zi s-a socotit atât de completă, încât nu s-a mai considerat folositor şi logic să se redubleze prin săvârşirea Sfintei Liturghii, care de fapt este aceeaşi temă.

După cum aflăm din „Liturgica generală” a părintelui Ene Branişte, pe parcursul Postului Sfintelor Paşti, între slujbele rânduite de Părinţii Bisericii un loc aparte îl ocupă şi Canonul Sfântului Andrei Criteanul care se săvârşeşte în prima şi în a cincea săptămână din Postul Mare; în prima săptămână, în seara zilelor de luni, marţi, miercuri şi joi, în cadrul slujbei numite Pavecerniţa Mare (slujba de după Vecernie), când strofele Canonului sunt împărţite în patru părţi, corespunzătoare celor patru zile; miercuri în săptămâna a cincea din Post, în cadrul slujbei numite Denia când se cântă integral.

„În perioada aceasta a Postului Sfintelor Paşti se săvârşeşte Canonul Sfântului Andrei Criteanul sau Canonul Mare. Este mare pentru că are toate pesnele, spre deosebire de celelalte canoane cărora le lipseşte peasna a doua. Fiecare cântare este inspirată după o cântare veterotestamentară sau noutestamentară”, De asemenea, „Canonul Sfântului Andrei Criteanul este mare şi prin numărul de 250 de strofe pe care le conţine şi el se săvârşeşte în primele zile ale postului, adică în primă săptămână, cântările canonului fiind împărţite, iar în miercurea din săptămâna a cincea a Postului Mare se săvârşeşte tot Canonul”