Naşterea cinstitului slăvitului Prooroc şi ÎnainteMergătorul şi Botezătorul Ioan

Prăznuim la data de 7 iulie Naşterea Sfântului Ioan Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului nostru Isus Hristos, care a fost cel din urmă prooroc al Legii celei Vechi şi cel dintâi prooroc al Noului Testament, pecetea celor două Testamente, aşa cum îl numeşte Sfânta noastră Biserică.

Glasul Cuvântului, Sfeşnicul Luminii, omul trimis dela Dumnezeusă mărturisească despre Lumină. Aşa cum soarele îşi trimite zorii ce anunţă răsăritul, aşa a fost pentru venirea lui Hristos în lume Sfântul Ioan Botezătorul, a cărui naştere o prăznuim astăzi.

În întunericul adânc în care zăcea omenirea căzută în păcat, ca într-o noapte fără lună, stăruie totuşi pe cerul năzuinţelor omeneşti o lumină; erau profeţii care formează nădejdea de izbăvire a descoperirii lui Dumnezeu în lume, înainte de a se întrupa El Însuşi în ea. La depărtare de veacuri, în urma tuturor şi înaintea lui Hristos, apare Sf. Ioan şi apariţia pecetluieşte în lume mărturia de netăgăduit a venirii lui Hristos, pe care L-a arătat ucenicilor şi lumii întregi, zicând: “Iată Mielul lui Dumnezeu; Cel ce ridică păcatul lumii”.

Fiul preotului Zaharia din ceata lui Ahio şi a Elisabetei, din fetele lui Aron, s-a născut în Aim Kerin, un sat din Iudeea.Se naşte din părinţi sterpi, care până la adânci bătrâneţi nu au avut copii pe care îi doreau şi pentru care s-au rugat toată viaţa lor. Naşterea pruncului e vestită lui Zaharia pe când el îşi făcea slujba în templul din Ierusalim. El se afla în altar şi tămâia cu cădelniţa. Atunci Arhanghelul Gavriil, trimisul lui Dumnezeu către neamul omenesc, s-a arătat lui Zaharia şi i-a spus: “Nu te teme Zahario, pentru că rugămintea ta a fost ascultată şi Elisabeta, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-l vei numi Ioan şi vei avea bucurie şi mulţi se vor bucura, căci el va fi mare înaintea lui Dumnezeu şi se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale”.

De bucurie, bătrânului Zaharia nu-i venea să creadă: “Eu sunt bătrân şi femeia mea înaintată în vârstă; din ce vom cunoaşte aceasta?”. Şi îngerul i-a dat un semn: “Eu sunt Gavriil, care am fost să-ţi vestesc ţie acestea şi iată, vei rămâne mut, neputând vorbi până în ziua în care se vor împlini acestea”. Şi semnul s-a înfăptuit: ieşind din templu, unde tămâiase, nu putea să mai grăiască, căci făcea semne către popor, iar poporul a înţeles că el a avut o vedenie.

Şi Elisabeta a rămas însărcinată, lemnul uscat a odrăslit mlădiţa, pământul sterp şi pustiu a odrăslit pe Fiul pustiei, bucurându-se că Domnul Dumnezeu a făcut aceasta ca să ridice ruşinea ei dintre oameni, căci acuma vecinii şi neamurile ei se bucurau împreună cu ea că a mărit Domnul mila Sa cu dânsa.

La bucuria aceasta a luat parte şi Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu, Sfânta Fecioară Maria, care a venit degrabă în casa lui Zaharia,la Elisabeta, rudenia sa.Mare a fost mirarea amândorura atunci când s-au întâmpinat, căci auzind Elisabeta salutarea Mariei, a săltat pruncul cu bucurie în pântecele ei, şi plină de bucuria pe care Duhul Sfânt i-o inspira, a cunoscut taina. Pruncul ei, zămislit din făgăduinţă, a văzut pe Domnul Dumnezeu pe care-L purta Sfânta Fecioară în sine, de aceea ea a strigat cu glas mare, zicând: “Binecuvântată eşti tu întru femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, căci, iată, cum am auzit glasul salutării tale, a săltat în mine cu bucurie pruncul ce mi l-a făgăduit Dumnezeu şi prin aceasta se vor împlini toate cele spuse nouă dela Domnul”.

A fost şi acesta un semn care se alătura atâtor minunate întâmplări şi toate adevereau rând pe rând că Dumnezeu, care a hotărât să-şi facă sălaşul între oameni, i-a ales pe ei slujitori ai tainei, iar pe Sfântul Ioan Înaintemergătorul Său. Maica Domnului, purtând în sine comoara Tainei, a rămasla Elisabetaca la trei luni.

La vremea cuvenită Elisabeta a născut un prunc de care s-au bucurat şi au mulţumit lui Dumnezeu. Iar la opt zile după aceea, cum era obiceiul, s-au adunat rudeniile, prietenii şi vecinii la casa lor ca să pună nume pruncului. Şi nu se înţelegeau ce nume să-i pună. Unii voiau să-i dea pruncului numele tatălui său, adică Zaharia, mama susţinea ca să-i pună numele Ioan. Cum toţi erau în nedumerire, ei au făcut semn tatălui său întrebându-l cum ar vrea să fie numit. Şi cerând o tăbliţă, el a scris, zicând: Ioan este numele lui şi toţi s-au mirat. Şi îndată i s-a dezlegat lui limba şi vorbea lăudând pe Dumnezeu. Iar cei care au fost de faţă au zis: “Oare ce va fi pruncul acesta?”. Iar Zaharia, tatăl lui, umplându-se de Duhul Sfânt a zis: “Şi tu, pruncule, prooroc al Celui Prea Înalt te vei chema, că vei merge înaintea feţei Domnului, să găteşti căileSale” (Luca 1, 76).

Vorbea prin Zaharia Sfântul Duh; anunţa poporului credincios pe Sfântul Ioan ce se tâlcuieşte “Darul lui Dumnezeu” trimis în lume să vestească venirea Domnului. Zaharia vorbea şi Duhul Sfânt îl învăţa, iar pruncul creştea şi se întărea cu Duhul până în ziua arătării sale în Israel, când toate acestea s-au împlinit, când fiul lui Zaharia trezea poporul prin cuvântul lui înflăcărat şi prin botezul pocăinţei. A devenit profetul cu glasul ca de tunet, ce fulgera împotriva desfrâului regilor, nedreptăţii cărturarilor şi a fariseilor şi împotriva păcatului de orice fel. El propovăduia cu putere pe Hristos în ţinutul Iordanului, spunând: “Pocăiţi-vă că s-a apropiat Împărăţia cerurilor” (Matei 3, 2).

“Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui”.

“Cel ce vine după mine, mai mare decât mine este; vânturătoarea este în mâna sa şi va curăţi aria. Grâul îl va aduna în hambareleSale, iar pleava o va arde în foc nestins”.

Predica Sfântului Ioan Botezătorul a trezit tot ţinutul Iordanului, care zăcea în întunericul păcatelor şi în umbra morţii.Poporul se apropie de Iordan, unde Ioan propovăduia venirea lui “Mesia” şi boteza cu apă, pregătind Calea Domnului. Celor ce se apropiau de dânsul, mărturisindu-şi păcatele, le spunea: “faceţi roduri vrednice de pocăinţă”. “Cel ce are două haine să dea celui ce nu are şi cel care are bucate aşişderea să facă” (Luca 2, 8, 11).

Ioan cel mai mare dintre prooroci, el, care încheie şirul proorocilor Vechiului Testament, prin îndreptarea oamenilor către Fiul lui Dumnezeu, “Mesia”, colaborează la aşezarea temeliei Noului Testament care începe acum, luând asupra sa lucrarea de binevoitor în opera de răscumpărare a lumii prin Isus Hristos Domnul nostru.Ceea ce proorocii Vechiului Testament au întrezărit peste veacuri, Sfântul Ioan vede cu ochii împlinindu-se. El se învredniceşte de Stăpânul, “robul” se atinge de cel ce conduce toate, căruia nu era vrednic să-I dezlege cureaua încălţămintelor şi să fie prezent la marele act al teofaniei; când s-a deschis cerul şi s-a pogorât Duhul Sfânt în chip de porumbel peste Isus şi a grăit Tatăl: “Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit” (Matei 3, 17). Prin aceasta Însuşi Dumnezeu adevereşte dumnezeirea lui Isus, iar Ioan, Marele prooroc, fiind prezent, întăreşte cuvântul cel grăit de Tatăl cel ceresc, spunându-I: “Şi eu am văzut şi am mărturisit că acesta este Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 1, 3,4). S-a micşorat până la tăierea capului, pe care l-a închinat lui Hristos. Glasul lui răsună şi azi în pustiul vremii pe care o trăim, chemându-ne la o cât mai strânsă legătură cu Hristos Mântuitorul, pentru îndeplinirea în fapte creştineşti, vrednice de pocăinţă.

Spre sufletul fiecăruia din noi este un drum pe care vine Hristos să bată, să ceară să I se deschidă, pentru a fi cu noi, pentru a ne uni cu El.

Pe fiecare din aceste drumuri vine şi mai Înaintemergătorul Sfântul Ioan Botezătorul. Spre fiecare din noi el adresează cuvântul său plin de convingere şi hotărâre: “Vine după mine Cel căruia nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei Lui; pocăiţi-vă, smeriţi-vă viaţa, întoarceţi-văla Dumnezeuşi faceţi voia Lui, că s-a apropiat Împărăţia cerurilor”.

“Cel ce are două haine, să dea şi celui ce nu are, iar cel ce are bucate, aşişderea să facă. Cel care este sus pus să se ferească de a face nedreptate şi să nu acuze pe nedrept pe nimeni”.

Părinţilor le spune: “Întoarceţi-vă inima spre copiii voştri” şi copiilor neascultători le strigă: “Îndreptaţi-vă spre lumină”.

Oamenilor care se duşmănesc, el le arată pe Hristos Iubitorul de oameni şi popoarelor ce se războiesc, le arată pe Hristos, Pacea lumii.

Fiecăruia după firea şi ocupaţia sa, Sfântul Ioan Botezătorul ne arată ce trebuie să facem. Nu cere nimănui să se pustnicească în modul trăirii sale, dar fiecăruia ne aduce aminte că avem o chemare de adevărat creştin, a cărui datorie este dragostea de Dumnezeu şi dragostea de aproapele care se pot arăta şi împlini prin fapte de milă, dragoste, dreptate şi pace.

LauşaSfântului Altar, Sfântul Ioan arată credincioşilor noştri Sfânta Jertfă şi când preotul cheamă spre Potir zicând: “Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi”, Sfântul Ioan Botezătorul, arătând spre potir, zice: “Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii”.

Spre acest glas dumnezeiesc, spre acest strălucit sfeşnic al luminii ne cheamă pe noi praznicul de astăzi al naşterii sale. Cu ce ne înfăţişăm noi azi ca să întâmpinăm pe cel care a propovăduit lumii apropierea Împărăţiei lui Dumnezeu? Cu nimic altceva decât cu hotărârea de a-i asculta îndemnul lui: “Faceţi fapte vrednice de pocăinţă”.

Cu această hotărâre sfântă să venim, aşadar, să întâmpinăm naşterea Sfântului Ioan, cu această hotărâre şi cu inima arzând de pacea şi dragostea Împărăţiei lui Dumnezeu, să-i strigăm lui aşa: “Bucură-te, cel ce eşti darul lui Dumnezeu; bucură-te, steaua stelelor şi zorile răsăritului celui de sus; bucură-te, cel ce îndreptezi paşii noştri pe calea mântuirii; bucură-te, cel ce speli inima noastră cu botezul pocăinţei; bucură-te, împărtăşitorul darurilor Împărăţiei lui Dumnezeu; bucură-te, prea cinstite Înaintemergătorule al mântuirii noastre”. Amin.

HIV/SIDA

HIV – Virusul Imunodeficientei Umane (Human Immunodeficiency Virus), este un virus care ataca sistemul imunitar al omului, slabind astfel capacitatea organismului de a se apara impotriva agentilor patogeni.
Ca toate virusurile, HIV nu are un metabolism propriu si necesita “celule gazda” pentru a se putea multiplica. Celulele gazda ale HIV sunt printre altele, celulele sistemului imunitar, limfocitele, globulele albe si celulele sistemului nervos. Aceste celule au un “punct de ancorare” care da virusului HIV posibilitatea de a le penetra.

SIDA (Sindromul imunodeficientei dobindite) este consecinta infectarii cu HIV ,virusul imunodeficientei umane,care distruge sistemul imunitar al organismului.Persoanele bolnave de SIDA devin tot mai slabite,deoarice organismul isi pierde capacitatea de a lupta impotriva bolilor.In final,aceste persoane decedeaza.Nu exista remediu pentru HIV/SIDA.
Infectia HIV decurge diferit de la om la om. Pot aparea diferite boli, insa se poate ca pina la dezvoltarea stadiului SIDA sa nu apara nici un fel de simptome.
Cit de mult se inmulteste visusul si prin aceasta cit de slabit este sistemul imunitar se poate verifica prin analiza singelui in laborator. Cu cat mai mare este cantitatea de virusuri cu atat mai repede va fi distrus sistemul imunitar. Celulele CD4 ne dau informatii despre starea in care se gaseste sistemul imunitar. Cu cit este mai mic numarul acestora, cu atit sistemul imunitar este mai slabit, deci, imunodeficienta mai accentuata.
La scurt timp dupa infectarea cu HIV, acesta incepe sa se inmulteasca foarte mult in organism. Majoritatea oamenilor nu manifesta in primele saptamini nici un fel de simptome. In unele cazuri se poate insa ca persoanele infectate sa prezinte in primele 3-6 saptamini simptome asemanatoare gripei, care vor disparea insa dupa o saptamina sau doua.
In singe are loc o reactie in care sunt construiti anticorpi. Dupa aproximativ 12 saptamini de la contaminarea cu HIV acestia vor putea fi identificati prin testul de anticorpi.

Virusul HIV se transmite prin calea sexuala ,prin contact cu singele infectat şi calea vericala (de la mama la fat) Căile de transmitere cele mai frecvente sunt cele vaginale sau anale datorate nefolosirii prezervativelor şi practicii sexuale orale. La toxicomani folosirea în comun a seringii poate fi, de asemenea, un mod de transmitere prin consumul de droguri pe cale intravenoasă. Grupul homosexualilor este considerat ca fiind un grup de risc, din cauza schimbului des de parteneri şi a contactului sexual anal. Gradul de risc depinde direct de concentraţia de viruşi din secreţia vaginală, spermă sau sânge.
Transfuziile de sânge şi produsele preparate din sânge pot, de asemenea, prezenta un risc de contaminare cu HIV. Controlul de rutină al donatorilor reduce considerabil acest risc, dar nu îl poate elimina complet, deoarece infecţia nu se poate depista prin teste serologice decât după un interval liber de minim 25 de zile de la infectare (fereastra serologică).
Riscul de transmitere HIV de la mamă la făt intrauterin sau la naştere în travaliu este considerat ca fiind de 10-30%. În cazul mamelor infectate se poate reduce acest risc la 2% prin administrare de medicamente antiretrovirale şi naştere prin operaţie cezariană.
Infectarea printr-un contact accidental cu HIV poate fi prevenită cu succes prin profilaxia postexpunere, care durează 28 de zile şi se poate începe 2 ore după contact. Prima doză medicamentoasă trebuie administrată în primele 24 de ore, în cazul înţepăturilor, sau 72 de ore, în cazul contactului cu mucoasele genitale.
Si trebuie sa stim ca virusul HIV nu se transmite prin imbratisari sau sarut social,stingeri de mina,stanut sau tuse,folosirea in comun a dusului ,a toaletei,a obiectelor de la locul de munca si folosirea in comun a vesei si tacimurilor si nici prin intermediul lengeriei.Te poti proteja de virusul HIV prin…..abstinenta/limitarea numarului de parteneri,folosirea corecta a perzervativului la fiecare contact sexual,folosirea instrumentarului medical de unica folosinta,sesizarea medicului de catre mamele infectate pentru evitarea infectarii copilului de la nastere si evitarea alaptarii acestuia dupa nastere,fidelitatea ambilor parteneri in cazul cuplurilor care decid sa renunte la perzervativ.Trebuie sa ne protejam sanatatea noastra….caci ea este pe prim-plan ,trebuie sa ne abtinem de la unele lucruri caci este spre binele nostru

HIV/SIDA

SIDA este una dintre cele mai grave boli din istoria omenirii.HIV (virusul imunodeficientei umane) ataca si distruge sistemul imunitar al organismului, deschizand calea unor infectii oportuniste. De fapt acestea sunt cele care vor provoca deteriorarea iremediabila a organismului.HIV se transmite:

• Dacă ai contact sexual (vaginal, oral sau anal) neprotejat (fără prezervativ) cu o persoană infectată.
• Dacă eşti însărcinată şi eşti seropozitivă, poţi transmite virusul copilului înainte de naştere, în timpul naşterii sau după naştere (prin alăptare la sân).
• În urma unei intervenţii chirurgicale sau stomatologice dacă instrumentarul medical nu a fost sterilizat corespunzător.
• Dacă îţi injectezi droguri cu un ac sau o seringă folosită de către o persoană infectată.
• La cosmetică sau frizerie, dacă instrumentele folosite nu au fost sterilizate corect (Atenţie! Aparatele folosite în cabinetele de cosmetică şi în frizerii pentru sterilizare nu au puterea de a distruge HIV sau alte virusuri, cum ar fi cel al Hepatitei B sau C).
• Prin tatuare, dacă acele pentru tatuaj nu sunt de unică utilizare, folosindu-se acelaşi ac la mai multe persoane. De asemenea, nu trebuie folosit de la un client la altul tuşul sau vopseaua pentru tatuaj, deoarece există riscul ca acest lichid să conţină sânge infectat de la clientul precedent.
• Prin transfuzie, dacă primeşti sânge de la un donator infectat cu HIV. Riscurile infectării pe această cale sunt astăzi foarte mici în România, donatorii fiind testaţi înainte de a dona sânge pentru intervenţii medicale.
• Atunci când oferi primul ajutor unei persoane seropozitive care a suferit un accident (cu sângerare), fără a respecta minime măsuri de precauţie (dacă nu ai la îndemână mănuşi sterile foloseşte o pungă de plastic).

HIV / SIDA > Evolutia infectiei si tratamentul
Imediat după pătrunderea în organism, HIV începe să se multiplice. De cele mai multe ori, persoana infectată nu simte nimic deosebit. Este însă posibil ca după 2-6 săptămâni de la momentul infectării să apară simptome care duc cu gândul la o gripă sau la o altă infecţie virală şi care dispar în mod obişnuit după câteva săptămâni. În cele mai multe cazuri aceste manifestări sunt asociate cu alte boli. Această fază se numeşte primoinfecţie.Pentru un timp, adesea îndelungat (circa 8-15 ani), poate există un echilibru între producerea de noi virusuri şi reacţia sistemului imunitar. Când capacitatea organismului de a se apăra scade foarte mult, prezenţa unor microbi poate determina apariţia unor infecţii, numite “oportuniste”, care marchează intrarea în stadiul SIDA.
Numai un medic specializat în infecţia cu HIV (infectionist) poate evalua starea de sănătate a unei persoane infectate şi o poate ajuta în alegerea şi stabilirea tratamentului adecvat.